99 de motive

Da ma,timpul e relativ.E o linie oarba,enervanta,cu unele franturi de evenimente.Cand se intampla,trece greu,apoi zboara la fel de enervant.Poate mai tare decat poti suporta.Pe 5 octombrie 2000,tot poporu era paralizat.Fie el ros alb,dar chiar si ros-albastru.Se intampla un lucru pe care nu-l poti imagina.Un sportiv de 24 de ani isi atarna ghetele in cui definitiv si mult prea rapid.Nu s-a accidentat,nu a abandonat sportul.Sansa i-a jucat ultima carte.
Nu pot sa scriu,pot doar sa am trairi interioare.Nu le voi transcrie aici,dar am puterea sa recunosc ca mi-s ochii inlacrimati cand scriu.Nu sunt copil,sunt om in toata firea.De 9 ani,ziua de 5 octombrie e cea mai neagra pentru mine.O zi in care ma inchid in mine,imi plang..trecutul.Aprind o lumanare si incerc sa nu concep realitatea.
Incerc sa nu vad ca in meciu de aseara,jucatori ca Bostina,Andrei Cristea,spurcati din nastere,Pulhac,Torje,Adrian Cristea betivi de meserie aveau nesimtirea sa care in maini un banner cu chipul lui Catalin Hildan.Cand trebuia s-o faca cum era normal,un Lupescu,un Florentin Petre,un Mihalcea,un Marius Niculae,un Cornel Dinu.Dinamovisti adevarati,colegi de echipa cu Catalin.
Mi se pare ca din partea clubului,pe an ce trece comemorarea celui ce a fost cu adevarat unicul Capitan devine tot mai artificiala.Suporteri pe stadion nu mai sunt ca sa-i strige numele sa se auda in toata tara.Nu este uitat.Dinamo este uitat din ce in ce mai mult..


Imaginile de la cimitir sunt de anul trecut.Au mai ramas amintirile si povestile pe care noi le stim.