Intalnire cu moartea...pe scarile blocului.

Nu e caterinca.Nici Sf.E real,omule.Va voi povesti totul cateva randuri mai jos,dar ca o opera literara,pana la punctul culminant exista o expozitiune, o intriga,o desfasurare a actiunii si abia apoi punctul culminant.Asa ca va rog,un pic de rabdare.
Totul a inceput in juru varstei de 5 ani.Stiu ca nu eram inca la scoala.Coboram scarile cu frati`miu si i-a trecut lui prin minte sa ma sperie,dar daca ar fi stiut ce efecte va avea gluma nu cred c-o mai faceam.Efecte ce se mai simt si acum.Cum coboram scarile,s-a gandit sa stinga luminile si s-o faca pe satana.Si satana am ramas.M-am kkt pe mine de frica,am inceput sa tip,sa zbier,iar el radea.De atunci mi-e frica de intuneric.Nu are rost sa mananc rahat,sa zic ca acum nu-mi mai e.Doar ca am mai crescut si ma incurajez singur in intuneric "hai ma boule ca esti mare,nu mai fi fricos".Ei pe dracu.
Daca ma pui sa merg singur prin intuneric si-mi apare vreo pisicuta din boscheti ce cerseste mila si joaca,cred c-o sa se aleaga doar cu vreun picior in figura care o va face sa regrete ziua cand s-a nascut.Imi placea cand ma lua maica-mia cu ea la wc la tara.Stiti cu totii cum sunt wc-urile la tara,in fundul ograzilor.Iar ea ma lua pe mine ca sa nu se duca singura,crezand ca sunt vreun curajos,dar cat o asteptam sa iasa si stateam singur in intuneric ma rugam sa treaca timpul naibii mai repede,sa nu mai raman singur.E clar,eu nu pot fi un emo.
Timpul a mai trecut,teama mea a mai scazut in intensitate.Sunt si eu mare,ce naiba.Dar tot nu ma simt in siguranta.
Ce ma enerveaza pe mine intrebarile alea de la interviuri "Care e cea mai mare realizare profesionala?".Ei uite,eu am mers prin padure noaptea vreo 6 km.Dar chestia e ca nu eram singur,eram cu inca o persoana.Daca citesti,sa nu razi ca-ti sparg fata ca sigur iti dai seama la ce situatie ma refer :).
Asa..si acum punctul culminant.Ce urasc eu cel mai mult dimineata e sa nu am paine si sa trebuiasca sa ma duc sa cumpar.Asa s-a intamplat azi dimineata.M-am schimbat resemnat,m-am incaltat si m-am indreptat agale spre magazin.Tot agale m-am si intors.Intru in scara cu sacosa in mana si ajung la primele scari.Ma uit instinctiv in sus si am bagat de seama ca nu vine nimeni.Urc cateva scari si cand colo aud un zgomot,ridic privirea si supriza nene..moartea.Am facut pe mine de frica.Am tresarit ca un bulangiu la vederea unei fete goale.Era o vecina de a mea care a dracului a semanat cu moartea.Galbena la fata,machiata cu negru,imbracata in negru cu un parpalac si cobora cu mainile incrucisate.Ca un mort ma.Arata ca o fiinta moarta ce coboara scarile iar eu nu o auzisem.Numai incearca sa-ti imaginezi ce tresarire am avut,ca de frica i-am dat si buna ziua.Dar cum naiba sa cobori cu mainile incrucisate ma?Mie mi-a zis var`miu sa nu dorm cu mainile incrucisate ca asa o fac doar cei morti.Dar nu credeam ca ai voie sa mergi cu mainile incrucisate.Doamne ce prost am fost cand eram mic.Zic "am fost" pentru ca acum sunt ramasitele copilariei.
Poate ca nu-ti poti imagina exact situatia,dar zic doar atat..intuneric,liniste,nimeni pe scara si deodata in fata ta apare de nicaieri o femeie in negru,galbena la fata ce nu scotea nici un zgomot cand cobora..cu mainile incrucisate.Clar..VAND APARTAMENT !!