Amintirile ma rascolesc ...

Este populatia Romaniei pe cale de disparitie ?? Ca asta imi este senzatia cand vad locurile de joaca de afara . Terenurile scolii generale goale , terenu de fotbal din fata blocului (mult zis teren de fotbal . E un loc mai mare neconstruit) este mai tot timpul pustiu .
Acolo unde mi-am aflat eu marele calitati de portar [ :) ] , a crescut o iarba de se pierd cainii vagabonzi in ea . De la atata ploaie a ajuns la jumatate de metru iarba . Avea timp pe vremea noastra sa creasca ?? In nici un caz , ca o calcam zilnic in picioare toti chinderii . In fiecare an curatam terenul de pietre , il faceam curat ca sa fie numai bun pentru campionatul dintre blocuri . Era o adevarata nebunie , parintii la geamuri , fetele ne faceau galerie (si ce bine mai aparam cand ma incurajau fietili ) . Nu conta ca era iarba sau pamant . Ce era intre un copac si un fier infipt de noi in pamant , stiu ca trebuia pazit de minge .
Am avut odata o tentativa sa punem gazon . Si l-am pus . La porti ,bineinteles , nu pe tot terenul . Dar al naibii daca am avut rabdare sa creasca . L-am calcat si pe ala in picioare cu mingea . Cate julituri am mai avut , cate haine rupte , cati tenesi cu crampoane schimbati saptamanal , ca sa nu mai zic cate mingi din`acelea de cauciuc am spart .
Cand vroiam sa jucam la porti normale , cu un teren trasat , ne duceam la scoala generala din zona . Am aflat atunci ca e mai dureros cimentu decat pamantul . Erau pline terenurile , trebuia sa ne ducem de dimineata ca sa prindem unu . Ce vremuri . Te bateai ca sa ai un teren de fotbal , iar acum cand trec prin zona toate terenurile sunt pustii . Nu m-as mira sa creasca iarba prin cimentu ala . Nu stiam ce e foame , stiam doar ce e sete . Nu aveam mobil asa ca mama nu putea sa ma cheme la masa , dupa mine nu se chinuia sa vina pentru ca stia ca sunt prea conectat la meci , ca imi doresc victoria . Dupa ce ca ne bateam cu altii pentru teren , apoi ne mai bateam si intre noi cand rata unu , cand pierdea multe mingi sau cand luam multe goluri . Jucam cu daruire,ce mai..
Sa-mi aduc aminte ce faceam cand nu jucam fotbal . Aaaa...aveam in spatele blocului un santier , erau muuulte tevi . Si erau unele peste altele . Adevarate labirinte , numai bune pentru teava cu cornete . Mama cumpara caiete pentru scoala , eu le foloseam pentru cornete . Eram principalu furnizor de tevi , datorita mamei . Faceam adevarate tancuri , lipeam cu scoci vreo 8 tevi . Era o adevarata arma automata . Ne ascundeam prin tevile alea, ne dadeam cu presul furat de la usa, de parca eram la Aqua magic .
N-aveam timp sa ne plictisim . Cand nu jucam fotbal sau tevile , jucam la oaca , oina , castelul , telefonul fara fir , parola , ascunselea si multe jocuri . Atat de multe,ca nici nu mi le mai aduc aminte . Ce frumoasa agitatie era . Ce plini de viata eram si ce fericiti .
Mai vad si acum un numar mic de copii care incearca fara rost si intentie sa reinvie agitatia de alta data . Ei sunt ultimii mohicani . Ei sunt singurii neinfricati , ce nu se sperie de vecinii care urla la ei cand le lovesc masina . Lor nu le este frica sa se suie in copaci , sa se juleasca . Norocu lor ca mosul nebun de pe vremea noastra a cam imbatranit .
Da ma,da . Mosul . Uitasem mosul . Ce caterincaaa :) . Ce ne mai fugarea ,blestema si ameninta cu toporu . Dar ne si placea a naibii . Ghinionul lui ca statea la etajul 1 . In fiecare seara ii arunam pietricele in geamuri sa-l enervam . Ii puneam pe clanta usii cea ce scoti tu dupa ce mananci , ii manjeam usa . Ii sunam la usa si fugeam , jucam fotbal in scara si fugeam . Eram alergatori inraiti . Zi , noapte ..fugeam . Dar si atunci cand ne chema mosu sa ne dea bomboane , eram ingerasi . Ii mai curatam gradina , alea alea . Ce nu facea un copil pentru o bomboana . Acu nu stiu daca ei mai sunt in stare sa faca asa ceva .
Tot ce sper este sa nu fim o tara pe cale de disparitie . Sper ca atunci cand va veni iarna sa vad iarasi celebrele cazemati , cat mai solide . Cu acele mici gauri prin care sa te uiti , ca sa vezi momentul ideal de a-i trage un bulgare de zapada inamicului . Ce ura ma , ce ura !!